Luna plina si morti

Calyope se plimba pe aleile cimitirului. O noapte sinistra se infatiseaza ca a fii toto odata magnifica. Luna lumineaza orizontul intunecat iar vandul sufla ramurile aproape negre ale copacilor goi ce au mai ramas pe acest timp inecat in ger. O pala de vant misca pelerina neagra a fetei lasandu-i partial chipul la vedere. Liniste.

Jeannot se afla in cimitir, stand cu spatele rezemat de un sterjar batran crescut inestetc langa un mormand aparent separat de celelalte.
Desi majoritatea mormintelor aveau pe pietrele lor funerare buchete de flori, proaspete sau uscate, alaturi de ceara de la lumanarile aprinse candva acolo si topite de flacara, acest mormant era diferit.
Nici o floare nu isi gasea loc pe crucea sa, iar lumina lunii parca il ocolea.
Jeannot privi cu jind locul de veci...

Calyope se opri langa doua morminte privind atenta, trista. Ofta si se ridica punandu-si mai bine gluga pe cap
"Nu uita pentru ce esti aici, pentru cine..si de ce
-Nu uit .." fata deschise ochii si se trezi din amintiri. Il vazu pe baiat cu coada ochiului insa nus puse nimic

Jeannot incepu sa fluiere usor, prinzanu-se de creanga cea mai de jos a stejarului.
Se cocota cateva ramuri mai sus, asezandu-se turceste si uitandu-se in jur.

-Dragut, o umbra in cimitir....
Fatat statea pe partea opusa lui cateva crengi mai sus miscand un trandafir alb care isi scutura petalele in lumina luni, o lumina slaba ce se msica fricoasa

Jeannot ranji.
Nu ii raspunse, aruncandu-i pur si siplu o privire.
Apoi se dadu jos din copac, asezandu-se pe vine in fata pietrei funerare.

Fata ranji privindul. Ofta pelung si inconstient icnepu sa fredoneze o melodie

Jeannot uita in cateva minute de prezenta lui Calyope, pipaind incet piatra funerara.
Isi scoase carnetul din buzunar, schitand un trandafir.
Il atinse cu mana, acesta prinzand relief.
Smulse foaia din carnet si o aseza pe pamant.
- E prea putin fata de cat meriti...
Sopti baiatul inconstient.

Fata il privi pe jeannot. Isi muta insa in scurt timp privirea si si-o atinti spre cer

Jeannot inchise ochii lasandu-se pe spate pe pamantul mocirlos.

Calyope tacu idnelung lasand lacrimile albastrse sa scurga pe fata sa.

Jeannot inchise ochii, oftand din rarunchi.

Fata sari in aer desfacandu-si pelerina, aceast aaterizand la cativa centimetri de Jeannot. Fata lua una er puternic si tupeist cand ateriza. Zambi ironci si privi in fata
-Welcome..

Jeannot se uita ciudat la ea.

Fata zambi. Ceva ciudat se intampla unul din mrominte se deschise si fata ingenunchie
-Bine ai revenit..Calyope..
-Daiana. Bruneta iesi intr-o roche alba din sicriul transparent
-Da?
-Multumesc ca aia vut grija de trupul meu
-E o onoare..
-Poti dormi acum..fata ridica mana in aer si corpul lui calyope cazu

Jeannot ramas eperplex, privind scena din fata sa.

Fata se ridica din cosciug la fel si corpul ei. Palemele lor se atinsera calyoep fiind reprimita in corpul sau. La final luna stralucea intens si cosciugul disparuse. Hainele fetei erau acum rochia de mai devreme. Fata zambi ironic si isi stranse pumnul uitandu-se melancolica la el
"Acasa.."

Jeannot se aseza turceste in namol si se uita curios la fata.

Calyope se intinse si ii zambi baiatului
-Salut.. se ridica si sari inapoi pe craca copacului int imp ce isi puse pelerina

Jeannot murmura un "salut" si se ridica.

Calyope sari inapoi si se uita cateva clipe la mormantul de la care se ridica baiatul.
Fata zambi si se intoarse catre baiat. Merse umpic si realiza ca a ameteste se dezechilibra cazand incet pe langa baiat

Jeannot o prinse in ultima clipa de mijloc.

-Multumesc..fata il privi surprinsa
"La naiba..am uitat" fata isi duse mana la fata punandu-i peste ochii, vedea camd ublu

Jeannot i dadu drumul uitandu-se crucis la ea.
- Esti ok?

Fata zambi icnercand sa isi clarifice vederea
-Da..oarecum..e mai greu sa ma reobijnuiesc cu trupul meu